căci mă simțeam, aievea, mai minunat ca niciodată.
Și-apoi, zărindu-i pe cei doi, am înțeles, pe dată,
că fericirea mi-e sădită colo-n suflet, și-i adevărată.
*
Un timp, am stat și i-am privit cuminte
cum se jucau frumos și eu luam aminte
că volumul lor diferit deloc nu mai conta,
ci numai bucuria vie, ce-acum îi anima.
*
Tot așa-i și-n iubire, când noi visăm ceva,
ce numai cu simțirea-am putea imagina,
ca suflete, ușoare-fulg, pe dat', vom deveni,
trăindu-ne Povestea, sau Minunea de-a Iubi.
*
Fiindcă doar astfel totul se țese mai frumos,
când mirific ne devine visul și-ncontinuu duios.
Ah, cât de minunat ar fi să ne rămânem toți copii,
dar ca adulți, îmbrățișând amorul, comoara inimii!
©Cri
