A fost odată, dar ca niciodată,
pe o planetă albastră însă mai curată,
fiindcă nu omul era cel ce-o conducea,
ci o felină, care -ca pe-un Paradis, o lumina...
noapte de noapte, cu Luna la taifasuri ea stătea
și... țara (împreună și ca una) la cale o punea,
căci mândra Lună de pe-acolo era tot pisică,
dară mai înțeleaptă decât orișice amică.
Fiindcă prietene mai multe, da,
Regina Miau de-acolo-avea,
dară ca Luna Plină
niciuna nu-i
era.
Când Soarele pe cer, din nou, li se-arăta,
Regina noastră Miau la somnic se ducea,
lăsând visul să se împlinească de la sine,
ca o poveste-vie, de pe magice coline....
Și viața-i liniștită de poveste, 'nainte se desfășura,
fără de griji terrane și fix cum toată lumea o dorea.
De v-au plăcut pictura și poezia mea,
vă mai aștept pe-aici cu drag la o cafea,
ori la vis șăgalnic, dar binecuvântat
de un același virtuozic miaunat!
💕
Sursa imaginii se ascunde în spatele acesteia. 😊