M-am luat frumușel de mână și m-am preumblat cu mine prin lume, mai întâi. Să o descopăr, sau -mai bine zis- să o redescopăr cu ochii mei, nu numai prin cei ai mamei mele, cum făcusem până atunci. Încet-încet, mi-am restabilit ordinea din gânduri, așezându-le frumos pe acestea, pe fiecare în căușul lui de gând. Și mai nou, am făcut asta chiar azi-dimineață.
„Cu unele cuvinte de-ale tale rezonez, cu altele, însă, cam nu, ceea ce-mi pare a fi un lucru firesc, fiindcă eu nu sunt tu.”
Aceste cuvinte (ce-s și unele cu rimă, iată!) au luat naștere în mintea mea ca printr-o magie... Citisem un articol scris de un prieten. Și mi-am reamintit că, mai ieri, citisem un altul, scris de același prieten. Cu articolul de azi am rezonat total, cu celălalt, deloc... De ce?, m-am întrebat, iar răspunsul corect l-am aflat în citatul dinainte. Deși-i impropriu să-l numesc citat, fiind scris tot de mine. Ba, l-am inclus și-ntr-o poezie, pe care am publicat-o tot astăzi, numai că aici:
Trăiri din Mai 😉 (adică pe celălalt blog al meu)
Prin urmare, m-am citat eu pe mine... Oare se poate așa? Sau scrie undeva că poți să-i citezi doar pe alții, ce-s publicați într-o carte? Nu neapărat cu poze, dar tipărită, identificabilă. Și blogul ar putea fi considerat o carte, nu-i așa? Una virtuală, de acord, dar tot a ta e, doar este scrisă de tine. Rândurile acelea, sau gândurile exprimate pe hârtia electronică îți aparțin în proporție de 100%. Pe blog, eu-una îl percep a-mi fi mult mai mult decât o carte-electronică. Pentru mine, acesta e și... o altă casă. Da, îmi e cămin adevărat, doar că altfel decât cel pe care-l locuiesc cu corpul, ceea ce-mi pare a fi tot un lucru firesc, doar mintea omului are nevoie de un altfel de spațiu pe care să-l ocupe și unde să se simtă... la ea acasă. 😏
Cu unele căsuțe rezonează trupul și cu altele mintea, fiind două entități diferite, chiar dacă, împreună, ele mă compun. Sau aproape mă compun, fiindcă eu mi-s, în primul rând, un Suflet, iar această Entitate specială se simte fericită numai alături de altele asemenea ei, într-o Casă tot specială, cea a Domnului, care-i mai cunoscută de noi sub numele de... biserică. 😇
Dar acum era vorba despre căsuța minții, pe care mi-am propus s-o (re)creez dintr-un izvor de gânduri numai bune, exprimate prin niște cuvinte care definesc Fericirea... din clipă, cotidiană și, mai ales, împărtășită. 💕
