M-am luat frumușel de mână și m-am preumblat cu mine prin lume, mai întâi. Să o descopăr, sau -mai bine zis- să o redescopăr cu ochii mei, nu numai prin cei ai mamei mele, cum făcusem până atunci. Încet-încet, mi-am restabilit ordinea din gânduri, așezându-le frumos pe acestea, pe fiecare în căușul lui de gând. Și mai nou, am făcut asta chiar azi-dimineață.
„Cu unele cuvinte de-ale tale rezonez, cu altele, însă, cam nu, ceea ce-mi pare a fi un lucru firesc, fiindcă eu nu sunt tu.”
Aceste cuvinte (ce-s și unele cu rimă, iată!) au luat naștere în mintea mea ca printr-o magie... Citisem un articol scris de un prieten. Și mi-am reamintit că, mai ieri, citisem un altul, scris de același prieten. Cu articolul de azi am rezonat total, cu celălalt, deloc... De ce?, m-am întrebat, iar răspunsul corect l-am aflat în citatul dinainte. Deși-i impropriu să-l numesc citat, fiind scris tot de mine. Ba, l-am inclus și-ntr-o poezie, pe care am publicat-o tot astăzi, numai că aici:
Trăiri din Mai 😉 (adică pe celălalt blog al meu)
Prin urmare, m-am citat eu pe mine... Oare se poate așa? Sau scrie undeva că poți să-i citezi doar pe alții, ce-s publicați într-o carte? Nu neapărat cu poze, dar tipărită, identificabilă. Și blogul ar putea fi considerat o carte, nu-i așa? Una virtuală, de acord, dar tot a ta e, doar este scrisă de tine. Rândurile acelea, sau gândurile exprimate pe hârtia electronică îți aparțin în proporție de 100%. Pe blog, eu-una îl percep a-mi fi mult mai mult decât o carte-electronică. Pentru mine, acesta e și... o altă casă. Da, îmi e cămin adevărat, doar că altfel decât cel pe care-l locuiesc cu corpul, ceea ce-mi pare a fi tot un lucru firesc, doar mintea omului are nevoie de un altfel de spațiu pe care să-l ocupe și unde să se simtă... la ea acasă. 😏
Cu unele căsuțe rezonează trupul și cu altele mintea, fiind două entități diferite, chiar dacă, împreună, ele mă compun. Sau aproape mă compun, fiindcă eu mi-s, în primul rând, un Suflet, iar această Entitate specială se simte fericită numai alături de altele asemenea ei, într-o Casă tot specială, cea a Domnului, care-i mai cunoscută de noi sub numele de... biserică. 😇
Dar acum era vorba despre căsuța minții, pe care mi-am propus s-o (re)creez dintr-un izvor de gânduri numai bune, exprimate prin niște cuvinte care definesc Fericirea... din clipă, cotidiană și, mai ales, împărtășită. 💕
Mi-au placut versurile si imi plac gandurile-randuri pe care le-ai scris aici.
RăspundețiȘtergereCat despre a te autocita e cat se poate de firesc. 😊 Iar daca publici, sa zicem, ceva carti (mai putin literatura, daca nu citezi exact) si preiei un citat din cartea A in cartea B trebuie sa scrii la "surse" / bibliografie titlul cartii A, sa nu risti a fi acuzata de... plagiat! 😂 Pe bune.
Sa fii Suflet linistit iti doresc! Imbratisari! ❤️
Mi s-a părut că prin vers nu am reușit să exprim fix ce am dorit, așa că am mai încercat o dată, în proză. 😇
ȘtergereMă bucur că nu doar eu mă autocitez și că, dând sursa (propriul blog) de unde am „luat” acele cuvinte, am fost și corectă politic (în engleză sună mai bine 😂) Trebuie să fiu atentă nici să nu mă auto-plagiez! Nici măcar aici, pe blog. Sau de pe un blog pe altul, ambele ale mele. Iar asta-mi amintește de un film, cu o jurnalistă care s-a autoplagiat și cineva i-a atras atenția, deși articolul acela îi apăruse în urmă cu un an. Acțiunea se petrecea în San Francisco, nu la noi, așa că era altă legislație la mijloc. Oricum, jurnalista aceea și-a luat apoi concediu, concluzionând că surmenajul a determinat-o să facă așa o gafă.
Îți mulțumesc, Diana! Mult, mult, pentru o urare atât de frumoasă! Mi-ar plăcea să fiu un Suflețel din ce în ce mai liniștit. 😊 Cu mare drag, te îmbrățișez și eu!! ❤️
Mă regăsesc în multe din afirmațiile tale...da și pentru mine este cam la fel de importantă "casa minții", un locșor drag unde îmi transcriu gândurile...o altfel de casă !
RăspundețiȘtergereTare mult mă bucur că te-ai regăsit, Prietenă dragă, și că simți cum spui..! ❤️
ȘtergereȘi scuză-mi, te rog, întârzierea răspunsului, doar ce am văzut că mi-ai comentat, e-mail-ul meu nu m-a anunțat în acest sens, cum o face pentru WordPress. Bine că am verificat să nu fie vreun comentariu în spam și așa am descoperit că am două, ambele ale tale, neaprobate, încă... Încet-încet, mă familiarizez și cu Blogger-ul.
Te pup și îmbrățișez, cu drag!